Regula celor 24 de ore

 

Atunci când Constantin Gurdgiev avea doar nouă ani, tatăl său a murit, fiind foarte sărac. Pe patul de moarte, și-a chemat fiul mai aproape și i-a spus:

– N-am nimic să-ți las moștenire. Sunt sărac și tatăl meu, de asemenea, a fost sărac, dar el mi-a dat un singur lucru, care m-a făcut cel mai bogat om din lume, cu toate că pe dinafară am rămas sărac. Am să-ți transmit același lucru.

Sfatul e unul anume. Poate că ești prea tânăr și nu poți să-l urmezi chiar acum, dar să nu-l uiți. Atunci când vei fi în măsură să acționezi în conformitate cu acest sfat, să acționezi. Sfatul este simplu. Eu ți-l spun, și din moment ce sunt pe moarte, ascultă cu atenție și repetă după mine, ca să mor mulțumit că am transmis mesajul care, poate de secole, a trecut de la tată la fiu.

Mesajul fu simplu. Tatăl spuse:

– Dacă cineva te deranjează, irită, provoacă, trebuie doar să-i spui: „Am înțeles mesajul, dar am promis tatălui meu că-ți voi răspunde doar după 24 de ore. Știu că ești supărat, am înțeles. Voi veni la tine și-ți voi răspunde în termen de 24 de ore”. Așa să faci mereu: să respecți regula celor 24 de ore.

Băiatul în vârstă de nouă ani repetă ce-i spuse tatăl său. Tatăl muri, dar mesajul transmis într-un astfel de moment rămase gravat pentru totdeauna în inima copilului. Când acesta a repetat mesajul, tatăl a spus:

– Bun. Să fie cu tine binecuvântarea mea. Pot să mor în pace.

El închise ochii și muri. Apoi, Gurgiev, cu toate că avea doar nouă ani, începu să practice învățătura tatălui. Când cineva l-a insultat, el i-a spus:

– O să vin la tine să-ți răspund la insultă peste 24 de ore, pentru că așa am promis tatălui meu pe patul de moarte.

Când cineva l-a lovit, el a spus:

– Poți să mă bați. Acum, eu nu pot răspunde. Peste 24 de ore voi reveni și voi răspunde, pentru că am făcut o promisiune tatălui meu când era pe moarte.

Peste ani, când a ajuns profesor, Gurdgiev le-a zis studenților săi:

– Acest mesaj simplu m-a transformat complet. Bărbatul m-a bătut, dar n-am putut da un răspuns în acel moment – nu am avut altă alegere, doar să observ. Nu am avut nimic de făcut. Acel om m-a bătut, și a trebuit să fiu doar un spectator! Douăzeci și patru de ore nu am făcut nimic.

Această observare a cristalizat un nou tip de om în mine. Peste 24 de ore am putut vedea mai clar. Ochii mei erau plini de furie. Dacă aș fi reacționat chiar în acel moment, aș fi început să mă lupt cu acea persoană, l-aș fi lovit pe acel om, și ar fi fost o reacție inconștientă. Dar timp de 24 de ore m-am putut gândi la asta mai calm, mai liniștit. Ori el a avut dreptate – eu am făcut ceva greșit și am meritat să mă bată, să mă insulte – ori el a greșit total. Dacă avea dreptate, nu aveam de ales decât să vin la el și îi mulțumesc. Dacă ar greșit… nu avea niciun sens să lupt cu un om care este atât de prost și nu înțelege că face un lucru greșit. Este inutil, e doar o pierdere de timp. El nu merită un răspuns. Astfel, peste douăzeci și patru de ore, totul se așează, iar lucrurile devin clare ca cristalul.

Astfel Constantin Gurdgiev a devenit una din cele mai puternice personalități ale acestui secol.

Concluzia: fii mereu un observator! Urmează regula celor 24 de ore!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here