Până la rai ajung numai aceia care nu-şi părăsesc prietenii

Câteva cuvinte înțelepte, atât de importante pentru toată viața.

A murit un om.
Câinele lui, care i-a slujit credincios toată viaţa, s-a întins lângă om şi a murit şi el.
Şi iată sufletul omului şi sufletul câinelui au pornit împreună în călatoria spre cer şi au ajuns în fața unor porți de aur.
În fața porții îi aştepta portarul…
– Ce este acest loc? îl întreabă omul pe portar.
– Aici este raiul! Ai murit şi acum poți intra pentru a te odihni cu adevărat.
– Acolo este apă?
– Multă apă! Fântâni şi izvoare cu apă curată şi cristalină.
– Şi mâncare este?
– Orice pofteşti şi câtă vrei!
– Dar eu nu sunt singur, am venit cu câinele.
– Îmi pare rău, dar nu ai voie să intri cu câinele. Va trebui să-l laşi aici.

N-a vrut omul să lase câinele, n-a intrat pe poartă, şi a plecat mai departe.

Merg ei şi văd alte porți, simple, iar în fața lor stă un bătrân.
– Scuzați-mă, vă rog…
– Eu sunt Pentru.
– Ce porți sunt acestea?
– Aici sunt porțile raiului.
– Se poate intra cu câinele?
– Desigur!
– Dar, acolo, în spate, ce porți erau?
– Iadul. Până la Rai ajung numai aceia care nu-şi abandonează prietenii.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.