Copile, fugi din România, fugi cât te țin picioarele!

Am venit aici, ca să te naşti în ţara ta,
ţara mea care m-a vândut ruşilor,
dar eu oricum am iubit-o şi am apărat-o.
Ţara după dragostea căreia am tânjit ca un copil abandonat după mamă.
Ţara pentru care am luptat şi eram gata să lupt până la capăt.

Până acum.

Acum port responsabilitate pentru viaţa ta,
şi trebuie să te apăr de această țară.

Am crezut că măcar tu vei avea o şansă să creşti acasă, printre ai tăi,
fără a fi umilită şi batjocorită.

Dar nu ai.
Ţara asta e acum o ţară a hoţilor şi a criminalilor.
Acum este o ţară a prostiei şi ipocriziei.
Unde nu există lege şi ordine.
Unde pentru bani se vinde sufletul.
Acum te rog să fugi cât mai departe! Să te salvezi.

Când părinții îsi omoară copiii,
ei trebuie să fie lipsiți de drepturile părintești şi băgaţi în puşcărie.
Oare nu asta face şi România?

Țara asta a devenit un cartel mexican,
unde e anarhie şi nu te apără nimeni.
Unde oamenilor nu le pasă de alţi oameni.
Unde sunt vândute şi omorâte copilele.
Unde copiii mor sub urletele neputincioase ale părinţilor.
Unde oamenii sunt trataţi ca nişte vite sacrificate.
O astfel de țară nu are voie sa fie numită stat.
Ţara asta trebuie lipsită de drepturile părintești.

Voi, cei care încă mai cântați România, ce slăviţi şi onoraţi?

O ţară criminală care îşi omoară copiii.
O ţară plină de biserici, dar fără Dumnezeu.

In memoriam Colectiv

Elena Porubin

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here